Arhitectura ecleziastica stil baroc

Biserica ortodoxă “Sfanta Treime” (fosta biserică „Sfanta Brigitta”)

Biserica ortodoxă 'Sfanta Treime' (fosta biserică 'Sfanta Brigitta')Parcul Traian nr. 5

Mica biserică este una dintre primele constructii orădene de după asediul si recucerirea oraşului din anul 1692. Edificiul a fost construit la comanda episcopului Benkovich Ágoston în anul 1693, şi are o mare valoare nu atât stilistică, cât documentară. El este un adevărat document „în piatră” care atestă zbuciumata istorie confesională a oraşului din secolele XVII –XX.

In timpul revoltei conduse de Francisc Rákóczy II a suferit distrugeri în urma unui incendiu, dar a fost reînnoită de către episcopul Csáky Emericus in 1722, episcop ce a sprijinit generos ordinele monastice ale capucinilor, franciscanilor, iezuiţilor. In primii ani de existenţă, micul edificiu avea funcţia de catedrală provizorie a episcopiei romano-catolice. Mai târziu a fost oferită rutenilor greco-catolici din Oradea. După 1945 a trecut în proprietatea bisericii ortodoxe. Planimetria este simplă, dar frontonul are o profilatură cu un traseu specific stilului baroc târziu provincial, desenat prin curbe şi contracurbe, ceea ce conferă faţadei o anume monumentalitate. Acest fronton este un adaos stilistic din primul sfert al secolului XX. Forma bulbară a coifului turnului de lemn este cea originară, modelată şi ea în spiritul barocului provincial târziu.

Pictura interioară a fost refăcută la începutul anilor 80, este lucrată în tehnica tradiţională a frescei, este de bună calitate şi respectă spiritul picturii medievale româneşti.

Biserica romano-catolică din Cetate

Biserica romano-catolică din CetateParte integrantă a Palatului Princiar din incinta Cetăţii Oradea, aceasta biserica de factură baroc-provincială datează, conform cercetărilor şi documentelor existente, din 1775. Edificiul este de plan dreptunghiular, cu boltă semicilindrică. Absida altarului este semicirculară, dar e încastrată în corpul de nord-est al cetăţii. Faţada este ritmată de lesene. Un amplu oculus cu ancadrament monumental şi cornişa puternic profilată ce încununează turnul de pe latura vestică atestă amprenta stilistică a barocului târziu. Una dintre puţinele modificări aduse aspectului exterior iniţial se referă la alura turnului ce străjuieşte porticul de acces în curtea palatului princiar şi totodată uşa de acces în pronaosul bisericii. Devastatorul incendiu din 1836 a afectat şi aceasta biserică, astfel încât acoperişul turnului, iniţial baroc, va deveni în urma reconstruirii, o simplă piramidă patrulateră acoperită iniţial cu ţiglă, iar în prezent cu tablă. După 1949, biserica a suferit, ca atâtea alte monumente de cult, o schimbare drastică de destinaţie. Dezafectată, a fost transformată în depozit. In anul 1992, edificiul de cult a fost restaurat, reluându-şi funcţiunea iniţială.

Biserica din Cetate se bucură de un prestigiu excepţional pentru că aici este considerat a fi locul în care a fost înmormântat Sfântul Rege Ladislau, anume basilica romanică din secolul XI.

Citeşte mai departe: Biserica romano-catolică din Cetate

Biserica romano-catolică “Maica Indurerată”, fosta biserică a mănăstirii premostratense

Biserica romano-catolică 'Maica Indurerată', fosta biserică a mănăstirii premostratense1741-1766

Str. Roman Ciorogariu nr. 14

Iniţial, biserica a aparţinut ordinului călugăresc al paulinilor. Aceasta făcea parte dintr-un complex architectural de anvergură, alcătuit din mănăstirea paulinilor, preluată de premostratensi. Actualmente, clădirea îşi menţine funcţiunea didactică, fiind sediul Colegiului Naţional “Mihai Eminescu”. Biserica a fost construita după planurile arhitectului paulin Vépi Máté la comanda ordinului călugăresc de acelasi rit, stabilit în Oradea la chemarea episcopului Benkovich Ágoston cu scopul de a înfiinţa şi conduce prima şcoală primară a oraşului. Lucrările au fost finalizate în jurul anului  1766. Concepţia de ansamblu este tipică pentru viziunea barocului târziu clasicizant. Planul bisericii este amplu, mononavat, cu absidă semicirculară. Centrul de interes plastic este concentrat la turnurile faţadei. Acestea au o monumentalitate specifică spiritului baroc dar şi o sobrietate conferită de elementele decorative clasicizante. Accentele arhitecturale sunt concentrate la nivelul ancadramentelor precum şi la racordul celor trei registre ale faţadei, subliniate de patru elegante coloane angajate.

Citeşte mai departe: Biserica romano-catolică “Maica Indurerată”, fosta biserică a mănăstirii premostratense

Biserica ortodoxă „Sfinţii Arhangheli Mihail si Gavril”

Biserica ortodoxa 'Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril'(1769 – 1779)

Cartierul Velenţa, str. Anton Bacalbaşa nr. 6

Este cea mai veche biserică de rit ortodox existentă şi astăzi pe teritoriul oraşului. A fost construită între 1768 si 1779 de către maestrul Schultz în locul unei biserici de lemn datată în anul 1720. Sfinţirea edificiului a avut loc în 7 iulie 1799. Un incendiu din anul 1836 a distrus-o în mare măsură, dar refacerea ei a urmat linia stilistică barocă anterioară. Este o biserică mononavată cu turn pe faţada vestică ce surmontează un mic pridvor. Bolta este semicilindrică, fiind întărită de arce dublouri. La rândul lor, aceştia se descarcă pe şase lesene cu capitel compozit, decorat în spiritul barocului târziu. Decoraţia faţadei este simplă, singurele elemente de plastică arhitecturală sunt lesenele cu capitel de tip doric, precum şi sprâncenele arcadelor ferestrelor. Ca şi la Biserica cu Lună, cornişa turnului se arcuieşte puternic ca să pună în valoare un ceas monumental.

In interior, piesa cea mai spectaculoasă din punct de vedere artistic este iconostasul. Acesta este unul dintre cele mai frumoase piese de mobilier liturgic din epocă. Traforat şi aurit, el conţine patruzeci şi nouă de icoane pictate în manieră occidentală de către meşterii Axente şi Mihail Piltaurer în 1779.

Citeşte mai departe: Biserica ortodoxă „Sfinţii Arhangheli Mihail si Gavril”