Imobile private stil 'arta 1900'

Palatul Stern

Palatul SternAcest impozant edificiu este unul dintre reperele arhitecturale cele mai semnificative ale elegantei artere pietonale orădene. Palatul oferă un dublu spectacol architectural: pe de o parte, etalează pe ambele faţade o decoraţie elegantă, pe de altă parte, oferă contemplaţiei un spatiu interior de o atmosferă poetică fără egal în arhitectura orădeană. Păşind dincolo de pragul celor două porţi monumentale, bolţile cu stucaturi şi arcuirea casei scării cu eleganta ei feronerie te invită să strabaţi un spaţiu circular suspendat undeva deasupra timpului.

Istoricul acestei clădiri ne trimite în primii ani ai secolului 20, în 1904 - 1905, când se afirmase cu forţă viziunea arhitectului maghiar Ödön Lechner. Programul său architectural punea în valoare specificul artei populare maghiare, ale cărei motive decorative şi simbolice le-a transpus cu eleganţă în limbajul arhitecturii.

Planurile amplului imobil de raport au fost concepute de arhitecţii Komor Marcell şi Jakab Dezsö, reputaţi arhitecţi ce au proiectat şi palatul “Vulturul Negru”. Lucrările au fost finalizate în 1909, oferind orădenilor un model de arhitectură funcţională şi în armonie cu mediul natural.

Citeşte mai departe: Palatul Stern

Hotelul Astoria

Hotelul AstoriaIn 1902 a început construcţia hotelului proiectat de inginerul-arhitect Sztárill Ferencz, pentru ca în 1905 să se extindă şi pe strada laterală, azi strada Teatrului. Funcţia de hotel s-a păstrat până astăzi. Clădirea are un aer aparte în contextual urbanistic al arhitecturii orădene devenită astăzi hotel Astoria, fost Palat Sztarill. Punctul cel mai fierbinte al aducerii aminte legată de această clădire este “Cafeneaua Emke”. In jurul acestei cafenele, cu o poziţie excelentă, s-au ţesut multe legende în jurul personalităţilor literare ale vremii, scriitori şi ziarişti renumiţi, care conturau o intelectualitate orădeană de rafinată clasă. Din cartea regretatului istoric Liviu Borcea aflăm că “ pe terasa din faţa restaurantului-cafenea au zăbovit celebrităţi ale condeiului sau penelului precum Ady Endre, Octavian Goga, Zaharia Stancu, iar in anii de după ultimul război, Ovidiu Cotruş, Gheorghe Grigurcu, Alexandru Andriţoiu şi Radu Enescu.

Ceea ce particularizează această clădire este ritmica cadenţată într-un anume stil a faţadei. Este aplicată într-un mod original aceeaşi concepţie modernă a pereţilor–cortină, care nu trădează nimic din tectonica volumetriei interioare. Faptul de a fi o clădire panoramică, de colţ, este bine valorificat de arhitect, aici regăsind aceeaşi soluţie “prietenoasă”, de retragere prin rotunjirea unghiului de întâlnire dintre planurile faţadei, ca şi la hotelul Rimanóczi. Deschiderile ferestrelor sunt tratate asemeni unor module, fiecare marcând câte o travee. Păstrând acelaşi ritm riguros, acestea sunt surmontate de acolade ce alcătuiesc o atică sinuoasă, elegantă, ce le unifică vizual, amplificând totodată şi monumentalitatea întregului edificiu. In plus, soluţia arhitecturală a amplasării pe colţ este mult mai plastic tratată decât la hotelul învecinat, Transilvania. Privită în ansamblu, ritmica succesiunii nivelelor respectă soluţiile curente ale perioadei, specifice programului clădirii, aceea de hotel-restaurant: parter înalt, mezanin şi două etaje. Aici întâlnim o particulariate a acestei arhitecturi, în sensul în care balcoanele, deşi sunt în consolă, nu depăşesc planul faţadei, având deci expresia arhitecturală a loggiei. Pentru că balustrada lor, continuă, este alcătuită numai din feronerie, aspectul lor este gracil, transparent, aproape imponderabil, fapt ce le conferă o notă de certă modernitate.

Citeşte mai departe: Hotelul Astoria

Palatul “Vulturul Negru”

Palatul 'Vulturul Negru'Palatul “Vulturul Negru” este un adevărat simbol al oraşului Oradea. Are pulsaţia unui centru de iradiere şi absorbţie a cărui dinamică este generată de lumina sa interioară. Prin prezenţa acestui splendid reper architectural, puţin peste pragul anului 1900, în centrul oraşului Oradea, la unison cu marile oraşe ale Europei, arhitectura opacă de zid se transfigurează într-o arhitectură a luminii.

Aceasta compoziţie arhitecturală monumentală ce pare coborâtă din poveşti a fost finalizată în 1908. Complexul a fost ridicat pe amplasamentul unei vechi berării aflată tot sub semnul Vulturului şi a unui vechi han numit şi el “Vulturul Negru”. Nu departe de acesta era un alt han celebru, numit “Arborele Verde”. Mistuite de incendii sau degradate de timp, clădirile din secolul 18 au fost înlocuite de un spectaculos complex architectural numit şi acesta, în bună tradiţie, “Vulturul Negru”. Construirea celui mai mare şi mai reprezentativ ansamblu architectural în stil Secession din Transilvania a fost posibilă datorită iniţiativei avocaţilor Adorjan Emil şi Kurlander Ede.

Palatul este opera arhitecţilor Komor Marcell şi Jakab Dezsö, al căror proiect a fost declarat câştigător în urma concursului din toamna anului 1905. Viziunea lor arhitecturală a dat realitate unui complex multifuncţional cu dimensiuni impresionante, cu o compoziţie arhitecturală îndrăzneaţă, bazată pe o volumetrie asimetrică, accentuată la faţada principală ce flanchează piaţa Unirii. Discipoli ai lui Ödön Lechner, celebrul arhitect budapestan, cei doi arhitecţi au dovedit o grijă deosebită pentru detalii şi pentru bogăţia, preţiozitatea, fantezia şi sensul symbolic al decoraţiei arhitecturale. Stilul floral curbiliniu, specific Secessiunii berlineze, face, totuşi, concesii viziunii eclectice, cu nostalgii neo-barochizante, foarte apreciate în epocă. Dar punctul cel mai înalt de atracţie îl constituie cele două vitralii monumentale ce reprezintă un uriaş vultur negru cu aripile desfăcute, a cărui recentă restaurare a suscitat controverse. O altă atracţie o constituie recent inaugurata sala B, sala de cinema, restaurată în spiritul epocii, dar cu o sonorizare de ultimă generaţie.

In interior, cel mai spectaculos decorat este hotelul şi sala mare de spectacole, azi transformată în cazino. Se păstrează vitraliile şi stucaturile originale, precum şi întrega decoraţie arhitecturală, fapt ce conferă complexului “Vulturul Negru” o valoare patrimonială excepţională.