Casele Adorján

Casele AdorjánCuplul de arhitecti care au proiectat complexul cultural "Vulturul negru", Komor Marcell and Jakab Dezső, au dat personalitate unui colţ semnificativ de oraş, asigurând astfel un racord expresiv al pieţei Teatrului cu o stradă elegantă a oraşului de altădată.Aici, amprenta programului arhitectural al lui Ődőn Lechner este cel mai clar exprimată prin coerenţa abordării faţadei ca şi o cortină continuă, bogat decorată, care ascunde atât structura cât şi funcţionalitatea cládirii. Concepute ca imobile de raport, aceste două clădiri se oferă privirii ca spectacol urbanistic în sîne ce nu îsi dezvăluie culisele.

Coronamentul ambelor clădiri al căror traseu curbiliniu marchează punctul de maximă expansiune pe verticală a faţadelor, sunt concepute prin excelentă în plan bidimensional. Această concepţie novatoare ce tratează faţada ca şi cortină continuă primeşte o expresivitate monumentală deosebită la corpul de clădire de colţ. Ridicată în 1903, aceasta conferă cursivitate intersecţiei străzii Moscovei cu strada Patrioţilor.

 

Pespectiva cea mai bună pentru a le surprinde frumusetea o avem dacă ne postăm în axul clădirii de colţ. De aici observăm claritatea concepţiei decorative, felul unitar de tratare a demisolului şi a celor trei nivele, ultimul fiind mansardat. Demisolul şi primul nivel sunt tratate distinct în raport cu restul suprafeţei faţadei. Cărămida aparentă de un roz delicat transformă ancadramentele ferestrelor în adevărate arcaturi. Cadenţa lor calmă, monumentală, este reluată în " negativ" la arcaturile grupate câte trei. Un alt element de rafinament este cornişa sinusoidală, alcatuită şi ea din aceleaşi cărămizi roz-pal, ce unifică, asemenea şnurului preţios al unei broderii, linia orizontală superioarş a nivelului al doilea cu liniile verticale, ascensionale, ale celor două timpane cu atice polilobate.

Toate liniile ce desenează cu preţiozitate faţadele sunt festonate cu butoni florali care fixează, jucăuş şi delicat, traseul dansant al broderiei liniare. Această soluţie decorativă a fost aplicată de cei doi arhitecţi şi la palatul Fuchsl, în 1904.

Dar ritmul faţadelor este punctat şi de buchete sau jerbe mai ample, cu motivele florale ce au în centru un preţios bulb vital, o inimă germinativă. Aceste broderii de o rară delicateţe s-au păstrat foarte bine, din fericire, în timp. Ele încă ne vorbesc despre gustul pentru rafinament şi despre vitalitatea unui limbaj decorativ ce mai păstrează, melancolic, asemeni casetei cu bijuterii a bunicii, ceva din strălucirea şi parfumul stilului rococo.

Inflexiunea celor două faţade este deosebit de elegantă. Arcul semicircular al amplei ferestre de la primul nivel este urmat, la nivelul al doilea, de un cochet balcon cu balustrada de fier forjat originală. Deasupra acestuia, pe sprânceana cornişei uşor arcuite, se înalţă, spectaculos, axul tijei unui leandru plantat cu grijă într-un vas decorativ. Forma circulară a aticului, asemeni unui arc de triumf, conferă motivului floral forţa iradiantă a unui motiv solar, simbol al vieţii şi al ordinii cosmice.

Poarta ne conduce in interior, in casa scárilor, care ne oferá spectacolul original al danteláriei feroneriei.

Desenul motivelor vegetale, prin fluiditatea si usoara lui asimetrie, este pátruns de spiritul Artei 1900.

Cel de al doilea imobil este amplasat pe strada Patrioţilor. A fost construit de aceeasi celebră echipă de arhitecţi între anii 1904 si 1905. Faţada clădirii este o aplicare exemplară a viziunii arhitecturale a lui Ődőn Lechner. Faţada este o interfaţă a spectacolului citadin, e un ecran neutru plasat între funcţionalitatea unei clădiri şi ambientul citadin, ecran pe care se proiectează broderia exuberantă a unei decoraţii destinate doar plăcerii unei perceptii contemplative.

In cazul imobilului orădean, faţada este riguros şi simplu împărţită, cele trei nivele având acelaşi număr de ferestre. Diferenţele sunt prezente doar la forma ancadramentelor.

Aceasta simplitate conceptuală este cultivată doar pentru a fi compensată generos de o deosebit de bogată decoratie. O diafană dantelărie, asemeni unui veşmânt de sărbătoare, îmbracă întreaga faţadă. Uşoară ca o boare, ea pare a fi fixată în partea centrală cu butoni, iar sub cornişă, cu fleuroane ce stilizează floarea de lalea sau bulbul ei, încapsulat într-o formă - simbol a vitalităţii: inima. Câmpurile decorative din zidărie sunt festonate cu rozete , amplificate la rândul lor de chenare puternic vălurite. Aceste chenare festonate schimbă total aspectul ancadramentelor. Ele nu doar le amplificá, ci le dau şi personalitate.

Alături de balconul central de la al doilea nivel, faţada mai are două balcoane, de data aceasta semicirculare, al căror decroş crează două accente de umbră la extremitatea celui de-al treilea nivel, accente ce însufleţesc, prin prezenţa lor tridimensională, liniştea unui câmp arhitectural continuu.

 

{gallery}Casa Adorjan{/gallery}